Abolirea graduală a semnalului analogic pentru canalele naționale creează noi informații cu privire la caracteristicile tehnice pe care televizoarele trebuie să le aibă pentru a susține recepția și afișarea noului semnal digital. Este rezonabil ca proprietarii de televizoare mai vechi să caute o modalitate de a evita retragerea dispozitivului lor și să concluzioneze că achiziționarea unui receptor digital este singura soluție în noua eră digitală. Dar cât de bine cunoaștem caracteristicile tehnice și particularitățile acestor dispozitive electronice?

Necesitatea achiziționării unui receptor digital

Televiziunea digitală terestră, prin cablu sau prin satelit

De obicei, suntem conduși să achiziționăm un receptor digital din cauza imposibilității de a recepționa semnalul digital terestru de la televizorul existent. Cu toate acestea, nu toate receptoarele digitale sunt potrivite pentru vizionarea semnalului digital terestru, deoarece există dispozitive care susțin exclusiv vizionarea televiziunii digitale prin satelit sau prin cablu. Din acest motiv, următoarele sunt receptoarele cu care poate fi echipat dispozitivul nostru și se face referire la tipul de televiziune pe care îl putem viziona în fiecare caz:

• Receptor terestru (DVB-T)

Receptorul DVB-T este necesar pentru vizionarea noilor canale digitale Digea. Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că este necesară și suportarea codificării MPEG-4 în același scop. Modul de referire la acest suport variază în funcție de producător. În unele cazuri, este menționat în mod explicit, în timp ce alteori receptorul terestru este menționat ca DVB-T2. Dacă alegem un receptor digital DVB-T care nu suportă codificarea MPEG-4, atunci nu vom putea viziona canalele Digea.

• Receptor prin cablu (DVB-C)

Receptorul DVB-C este necesar pentru vizionarea canalelor/serviciilor prin conexiunea la internet pe care o avem acasă.

• Receptor prin satelit (DVB-S)

Receptorul DVB-S este necesar pentru vizionarea canalelor prin intermediul unei antene parabolice.

Mai mulți receptori într-un singur receptor digital

Dispozitivul pe care îl vom achiziționa poate susține cu ușurință atât vizionarea televiziunii digitale terestre, cât și a celei prin satelit și/sau prin cablu, cu condiția să fie echipat cu receptoarele potrivite (DVB-T, DVB-S, DVB-C, respectiv). S-ar putea să sune puțin contradictoriu, dar receptorul digital poate fi echipat cu mai mult de un receptor, la fel ca în modelele mai noi de televizoare.

Dacă dorim să vizionăm atât televiziunea digitală terestră, cât și cea prin satelit, atunci achiziționând un receptor digital echipat cu receptor DVB-T și DVB-S, evităm să cumpărăm două aparate separate care necesită manipulare cu telecomenzi diferite și reducem spațiul disponibil în dulapul TV.

În mai multe cazuri de receptoare digitale, acest port specific este numit conax.

Porturile de intrare/ieșire ale receptorului digital

Porturile de intrare/ieșire ale receptorului digital sunt un criteriu de selecție, deoarece determină capacitatea și metoda sa de conectare la alte dispozitive.

Porturile de ieșire ale receptorului trebuie examinate în comparație cu porturile de intrare disponibile ale televizorului, pentru a exclude posibila incompatibilitate în ceea ce privește conectivitatea. Trebuie menționat că modelele mai vechi de televizoare nu au porturi digitale (de exemplu, HDMI), ci porturi analogice (de exemplu, Scart, Component, Video In), așa cum este prezentat în diagrama alăturată.

Porturile de intrare găsite pe un receptor digital sunt utilizate pentru redarea fișierelor multimedia prin intermediul dispozitivului, precum și pentru actualizarea acestuia cu versiuni mai noi de software. De obicei, acestea sunt porturi USB și sloturi pentru carduri (CI Slots), fără a exclude existența altor intrări, de exemplu, port Ethernet.

Trebuie clarificat faptul că portul CI este diferit de portul Conax, deoarece primul se referă la un card de date, în timp ce ultimul se referă la un card de abonament.

Rezoluția imaginii suportate (SD, HD, Full HD)

Rezoluția imaginii care poate fi redată prin intermediul receptorului digital pe televizor este o altă caracteristică care necesită atenție. Prin rezoluție, ne referim la numărul de elemente individuale ale imaginii (pixeli) care alcătuiesc imaginea. Este reprezentată prin notația "1366 x 768". Primul număr "1366" se referă la numărul de pixeli ai televizorului pe lățime, în timp ce al doilea număr "768" se referă la înălțime. Rezoluția imaginii depinde de receptorul digital, televizorul și semnalul de difuzare al canalului TV. Receptoarele care suportă o rezoluție de semnal de 720 x 576 sunt caracterizate ca SD (Standard Definition), în timp ce cele care suportă o rezoluție mai mare sau egală cu 1920 x 1080 sunt numite Full HD (Full High Definition). În cele din urmă, receptoarele digitale care suportă o rezoluție de semnal între 720 x 576 și 1920 x 1080 alcătuiesc categoria HD (High Definition) a receptorilor. Trebuie clarificat faptul că achiziționarea unui receptor digital HD sau Full HD nu înseamnă neapărat că vom putea viziona emisiunea noastră preferată în rezoluțiile corespunzătoare, deoarece trebuie îndeplinite și următoarele condiții:

1. Difuzarea canalului TV printr-un semnal de rezoluție corespunzătoare (HD sau Full HD). În prezent, doar canalul "ERT HD" difuzează prin semnal terestru HD, în timp ce restul canalelor difuzează prin semnal SD.
2. Suportul rezoluției HD sau Full HD de către televizor.

Dacă receptorul digital nu are rezoluție înaltă (HD sau Full HD), atunci canalele cu rezoluție înaltă (de exemplu, ERT HD) nu vor fi afișate pe televizor (nu va fi disponibilă nicio imagine)

Dacă receptorul digital este HD sau Full HD, dar televizorul nu are Mediul de înregistrare este o parte internă a receptorului (soluție mai scumpă) 2. Mediul de înregistrare (hard disk extern sau stick USB) este un accesoriu suplimentar care este conectat extern la receptor (soluție mai economică)

Cu toate acestea, receptorii digitali PVR pot fi categorisiți în continuare în funcție de capacitatea de a înregistra și vizualiza simultan canale diferite. Pentru a înțelege categorisirea menționată mai sus, trebuie clarificat faptul că canalele TV sunt împărțite în grupuri și fiecare grup este difuzat de la aceeași frecvență. Prin urmare, receptorii digitali PVR sunt împărțiți în:

1. Cei care suportă vizualizarea și înregistrarea simultană a canalelor diferite DOAR de la aceeași frecvență
2. Cei care suportă vizualizarea și înregistrarea simultană a canalelor diferite ȘI de la frecvențe diferite

Dacă dorim să vizionăm un canal în timp ce înregistrăm simultan un alt canal, va trebui să achiziționăm un receptor digital din a doua categorie, care este echipat cu circuite separate (2 receptoare DVB-T, unul pentru înregistrare și unul pentru vizualizare), rezultând o flexibilitate maximă.

[1]: https://a.scdn.gr/ds/guides/images/116/Untitled.png