Este posibil să ne protejăm de alte nenorociri, dar în ceea ce privește moartea, noi, oamenii, trăim într-un oraș fără ziduri. Epicur

Aș vrea să afirm de la început ceva îndrăzneț: faptul că murim este cel mai important fapt pentru noi. În principal, ignorăm moartea. Ne planificăm viitorul de parcă acesta nu va avea loc. Nu ne comportăm ca celelalte animale, la care conștientizarea morții apare doar atunci când se confruntă cu o amenințare.

Într-un sens, știm că vom muri. Știm că moartea noastră va fi sfârșitul nostru, că moartea nu este o realizare sau un scop, și că, într-un fel, este în același timp inevitabilă și incertă. Cu toate acestea, fugim de această cunoaștere de parcă nu ar avea nicio legătură cu noi.

Moartea, atunci când vine, ne șochează întotdeauna, este o lovitură care ne vine din exterior, decât o capacitate umană centrală. Reacționăm la moarte - a altora - mai mult ca la ceva ce li s-a întâmplat, decât ca la ceva ce ține de cine sunt ei.

Dacă am vedea-o ca pe ceva ce ține de cine suntem, ar trebui, de asemenea, să ne privim pe noi înșine în termeni de moștenire. Pentru cei mai mulți dintre noi, cel puțin, pentru cea mai mare parte a timpului, acest lucru este ceva ce nu putem suporta. Todd May