Enigma morții, la fel ca și inexplicabilul iubirii, nu este luminată de egoismul cerințelor rațiunii, ci este luminată doar prin calea participării.

Și cunoașterea participativă se câștigă doar prin exercițiul libertății, adică prin autoabandonul și autoîngrijirea iubirii.

O nemurire obligatorie ar fi, prin definiție, o iad. Singura non-iad eternă pe care o...