CEASUL DEșteptător SUNĂ CA UN isteric. Mă enervează, mă irită, în cele din urmă îl opresc cu o apăsare puternică, cu ochii încă închiși. Mă întreb de ce am pus ceasul deșteptător, deși am stabilit aseară să nu merg dimineața la muncă. Mă întorc să adorm și atunci îmi amintesc. Desigur. Azi e ziua mea de naștere. Fac patruzeci de ani. Am invitați seara. Trebuie să merg la supermarket și apoi să gătesc. Loreta, fata care vine o dată pe săptămână să facă curățenie, probabil deja este acasă. Va rămâne toată ziua. Am stabilit asta.
Mă ridic repede din pat trăgând-o pe Marilyn, pisica mea, pe podea. Marilyn miaună iritată. Mă aplec și o mângâi. „Îmi pare rău, draga mea”, îi spun și îi dau, ca întotdeauna, un sărut pe capul ei argintiu-gri. Ea începe să se alinte și se rostogolește deja pe jos provocându-mă să continui. Este atât de afectuoasă încât îmi amintește de inegalabila Monroe. De aceea o numesc Marilyn. „Altă dată”, îi spun. Fug la baie, închid ușa și stau în fața oglinzii mari de corp întreg lipită de spatele ei. Arunc pe jos cămașa mea de mătase albă și rămân goală. Mă privesc încercând să disting femeia de patruzeci de ani, dar ceea ce văd este o fetiță... o adolescentă... o tânără femeie, oricum. Nu mai mult de treizeci.
