Ochii mei au cercuri negre uriașe și tremurânde. Sunt roșii ca ai lui Dracula și mă dor îngrozitor. Oricâte picături și coliruri aș pune, ele insistă să mă doară și să mă „taie”, simt că în orice moment voi orbi, voi striga „orbăăăăăăă”, dar nimeni nu-mi va da atenție.
Pielea mea s-a îngălbenit, a fost mereu palidă, dar acum a devenit galbenă intens, arăt ca o chinezoaică care a scos aurul, ridurile mele, de la fine și sporadice, au devenit adânci și numeroase. Foarte adânci și foarte multe.
Buzele mele sunt albe ca varul, crăpate și vânătite la margini. Mâinile îmi tremură ca și cum aș avea Parkinson, nu pot să beau cafea fără să vărs jumătate, picioarele îmi tremură ca și cum aș fi înghițit un cutremur și un tsunami două în unu. Părul meu are nevoie de tuns și vopsit – este dezastru, e doar o chestiune de timp până când Asociația Coaforilor Greci mă va da în judecată pentru că le stric reputația, în timp ce corpul meu este de la tragic până la extrem de tragic.
Șoldul meu poate cuprinde întregul bazin, cinci sau șase platouri, șapte văi, trei lacuri și nouă pășuni, dar nu încape deloc în blugii mei preferați! Pieptul meu refuză să intre în orice sutien care să respecte măcar puțin legile eleganței și cred că cel drept a căzut mai mult decât cel stâng, în timp ce cel stâng a crescut și s-a îngreunat mai mult decât cel drept!
