Capitolele unui volum despre teatrul neoelenic conțin și reprezintă întreaga călătorie a teatrului neoelenic de la Hottarță până la Campanella și simbolizează întreaga evoluție a artei scenice în țara care i-a dat naștere, deși în vremuri îndepărtate de strălucirea antică.

Însă această confruntare imaginară cu trecutul conferă proiectului și suspans și face ca implicarea în cultura neoelenică să fie atât de unică în cadrul culturilor europene. Evoluția teatrului în Grecia este și cea mai lungă dintre toate și una dintre cele mai dificile, cu opriri și stagnări, stații care par a fi în letargie sau hibernare, cu rupturi și tăieturi, finaluri și noi începuturi.

Este, dacă doriți, un exemplu didactic pentru istoriografia `postmodernă`, care nu mai privește ansamblul prin lentilele unificatoare ale evoluționismului, ci subliniază discontinuitățile și întreruperile. Marele parcurs este o serie de parcursuri mai mici, mai restrânse în spațiu și timp, care se unesc într-un nivel ideal.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]