Ei merg încet pe o stradă întortocheată și întunecată cu piatră cubică medievală, departe de agitația bulevardului Ringstraße și de trăsurile luxoase care transportă oameni veseli și gălăgioși. Aici, în acest colț retras al orașului, în zonele pustii ale Feslau, totul este învăluit în liniște.
Trec pe lângă curți liniștite, un turn de clopot mut, magazine care abia s-au deschis. Lumea pare nemișcată, ca o pictură în ulei. Și frumoasă, liniștită. În sfârșit, o lume care poate i-ar putea cuprinde. Se aud doar pașii lor și fluturarea unui vrăbioi care sare de pe un acoperiș pe altul parcă îi urmărește. El pare să nu-i dea atenție, dar ea ridică din când în când privirea și îl privește cu admirație.
