CREDEAM CĂ INIMA MEA VA SPARGE DE FRICĂ. Vântul puternic lovea necruțător micuțul avion pe tot parcursul scurtei zboruri. Se auzeau scârțâituri puternice de fiecare dată când se înclina brusc, uneori spre dreapta, alteori spre stânga, țipete de pasăre mică speriată care se rătăcise într-o furtună de vânt. O zdruncinătură puternică... și micuțul aparat de zbor a pierdut altitudine brusc. Motoarele au mârâit în încercarea de a câștiga lupta. Inconștient am apucat strâns mâna Lianei, care stătea tăcută lângă mine, în timp ce întorceam capul înapoi și priveam neliniștit însoțitoarea de bord, care, așezată, își pila unghiile cu o liniște incredibilă. Și-a ridicat ochii și mi-a zâmbit. În același timp, mi-a făcut semn cu mâna să nu mă tem. M-am simțit puțin mai bine. Liana și-a închis ochii și mi-a strâns mâna și mai tare. Am simțit frica ei și totodată înțepătura unghiilor ei în pielea mea. Încă o zdruncinătură puternică, iar o picătură rece de sudoare a curs încet pe fruntea mea.
În același moment, luminile cu semnul „fumatul interzis” s-au aprins lângă semnul deja aprins „fixați centurile”. Am aruncat o privire pe fereastră. Căsuțele mici din Mykonos, ca niște bomboane albe așezate în formă de semilună, se întindeau sub picioarele mele. „Doamnelor și domnilor, ne apropiem pentru aterizarea în Mykonos. Vă rugăm să vă asigurați că spătarul scaunului dumneavoastră este în poziție verticală pentru aterizare și că măsuța individuală este blocată. Mulțumesc.” Vocea dulce a însoțitoarei de bord a alungat ca prin magie toată teroarea care se adăpostise în mine. Roțile au atins cu putere solul și micuțul avion a scârțâit disperat în timp ce încerca să se oprească la timp. Am slăbit strângerea mâinii prietenei mele, care se sprijinise obosită pe umărul meu.
„În sfârșit am ajuns. Dă-te jos de pe mine. Aproape că m-ai distrus.” „Am scăpat ieftin și de data aceasta”, mi-a spus cu voce stinsă. „Amintește-ți, imediat ce ajungem în Chora, să rezervăm locuri cu feribotul. Nu voi suporta aceleași lucruri la întoarcere.” „Da, mereu spui la fel și apoi îți aduci aminte că îți este frică de mare.” Am început să râdem și am început să mergem spre micuța clădire a a
