În rapsodia cunoscută sub numele de Nektia, tema predominantă este Nostalgia și Nostos. Din Nostalgie pentru Nostos, Ulise vizitează Hadesul și dialoghează cu profetul Teiresias și ceilalți morți.

Întreaga rapsodie emană o atmosferă de melancolie, Hadesul există ca o continuare subtonală a vieții, iar plângerea morților este nostalgia lumii de dincolo. În Nektia, eroul ajunge la apogeul nostalgiei: acționează și caută nostos până când pătrunde în tărâmul Hadesului. Totuși, acest spațiu este o locație a psihoconstă nu >.

Acolo, nostalgia riscă să se fosilizeze și să oprească acțiunea pentru nostos. În tărâmul morților, Ulise nu s-a temut nici de emoție atunci când s-a întâlnit cu sufletul mamei sale, nici de vorbele lui Teiresias. Totuși, eroul s-a temut de fosilizarea dorinței de nostalgie, fosilizare care ar împiedica nostosul.

În fața fricii de fosilizare, într-o stare de permanentă nostalgie în tărâmul Hadesului, Ulise fuge alergând.

[Fragment din textul prefaței]