Formularea și analizarea a zece întrebări legate de Providență (care este cunoașterea `înainte de minte` și principalul atribut al zeilor). O lucrare deosebit de importantă, deoarece în aceasta Proclus își expune părerile personale și nu comentează alți filosofi.

Proclus, dintre ultimii mari gânditori ai filozofiei neoplatonice și ai reflecției filozofice grecești în general, s-a născut la Constantinopol pe 8 februarie 412 d.Hr. Provenind dintr-o familie bogată din Liția, a studiat în cele mai bune centre educaționale ale vremii sale, Alexandria, Constantinopol, Atena.

Acolo a intrat în contact cu Academia neoplatonică din Atena, care l-a cucerit definitiv și a devenit director al acesteia după moartea dascălului său, Syrius. A murit la Atena pe 17 aprilie 485 d.Hr. și a fost înmormântat lângă Licabettus.

Trăind într-o perioadă de haos sincretic, va construi într-un sistem unitar și complex întreaga tradiție filozofică neoplatonică anterioară, influențată de elemente pitagoreice, aristotelice și stoice. În sistemul său va aduna un singur zeu, substanțele ideale și mentale, magia și diverse entități de caracter demonologic, și într-o astfel de formă o va transmite scolasticii medievale.

Lucrarea sa constituie o sursă esențială pentru orice cercetător al filozofiei neoplatonice, dar și pentru însuși Platon, ale cărui interpretări originale și extrem de interesante le propune adesea.