Partea introductivă. Scopul dialogului, personajele și simbolismul lor, relațiile dintre parmenidiană și dialectica socratică. Viziune generală asupra Ideilor. În special despre similaritate și diferență, despre Unul și mulțimea.

Proclu, unul dintre ultimii mari gânditori ai filosofiei neoplatonice și al reflecției filosofice grecești în general, s-a născut în Constantinopol pe 8 februarie 412 d.Hr. Provenind dintr-o familie bogată din Lichia, a studiat în cele mai bune centre educaționale ale vremii, Alexandria, Constantinopol, Atena. Acolo a intrat în contact cu Academia neoplatonică din Atena, care l-a cucerit definitiv și a devenit director după moartea profesorului său, Syrianul. A murit la Atena pe 17 aprilie 485 d.Hr. și a fost înmormântat lângă Lycabettus.

Trăind într-o epocă de haos sincretic, va sintetiza într-un sistem unitar și complex întreaga tradiție filosofică neoplatonică preexistentă, influențată de elemente pitagoreice, aristotelice și stoice; în sistemul său va integra un singur zeu, esențele gândite și gânditoare, magia și diverse ființe de caracter demonic, și sub această formă o va încredința medievalilor școlastici.

Lucrarea sa constituie o sursă esențială pentru orice cercetător al filosofiei neoplatonice, dar și pentru însuși Platon, al cărui originalitate și interpretări extrem de interesante le propune adesea.