Nu este vorba despre o autobiografie nici despre „sfințire”. Leonidas Andrianopoulos nu a făcut nimic extraordinar pentru a fi întâmpinat de miile de spectatori la Stadionul Panathinaikos. Pur și simplu a jucat fotbal bine. Însă a contribuit pentru ca fotbalul să existe în Grecia, și-a adus aportul la orice temelie de fotbal grecesc.

În altă țară, Leonidas Andrianopoulos, ultimul supraviețuitor al epocii „eroice” a mingii, ar fi fost invitat și ar fi stat în rândul oficialităților la primirea naționalei. Această lacună, enormă în opinia mea, vine să fie umplută de această carte, care nu este decât un exercițiu de respirație adâncă într-o lume care are nevoie de el.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]