În legendarul săli al Chrysotriklinos, Teofil trece indiferent pe lângă cele mai frumoase fiice ale Bizanțului și rămâne uluit în fața Cassianei.

Imperiul erou cu un caracter indomabil și o voință neclintită se prezintă la ceremonie ținând în mână merele de aur mult dorite, cu scopul de a-l oferi celei pe care o va alege ca parteneră de viață. Privește cu extaz la tânăra frumoasă și umilă, gata să-i ofere inima sa și cea mai strălucitoare coroană din lume.

Destinul, însă, are alte planuri pentru trandafirul capitalei. Mândra Casiana se zbate disperată între vise false și dorințe neîmplinite, în timp ce se confruntă cu ura pasională a Teodorei, femeia care obține în final coroana, dar nu și iubirea reală a lui Teofil.

Intrigi, rivalități și pasiuni care duc la moarte nu vor reuși să rupă legăturile puternice care unesc fiica credincioasă cu Porfirogenitul. Casiana, una dintre cele mai mari figuri ale poeziei noastre bisericești, își caută în cele din urmă sprijin și mângâiere în profundă și neclintita sa credință.