Această carte reprezintă o prezentare istorică și sincronă a științei educației, având ca axe principale abordările teoretice și de cercetare ale acesteia.

Concret, se ocupă de termeni și concepte fundamentale, precum și de evoluția științei educației prin texte și surse din istoria sa, subliniind în mod special necesitatea unei pedagogii critice.

Se referă, de asemenea, la etape importante ale gândirii și practicii educaționale, la relația științei educației cu alte științe (prin colaborarea cu cercetători din domeniu), precum și la metodele și abordările metodologice ale acesteia.

O atenție deosebită este acordată inovațiilor pedagogice și problemelor semnificative actuale din știința educației (de exemplu, în educația și formarea continuă a cadrelor didactice, rolul educatorului modern, multiculturalitatea, atitudinea față de „altul”, rolul educației umaniste/antropocentrice, educația cetățeanului etc.).

În plus, acest studiu face referire la forme alternative de predare și educație, prezentând cazuri și exemple, și se finalizează cu o problematică în jurul crizei și educației, cu texte ale cercetătorilor din spațiul internațional.

Cartea se încheie cu o propunere-model pentru educația secolului XXI, bazată pe o abordare modernă a teoriilor și practicilor pedagogice care au ca scop educarea omului și viziunea antropocentrică asupra cunoștințelor și științei educației.