Când am început traducerea lucrării "Historia Animalium" a lui Aristotel, nu mi-am putut imagina de la început ce implicări ar avea lucrul cu o operă care avea lumea animalelor ca subiect. Pe măsură ce am avansat, pe de o parte, în fața mea se afla un material zoologic bogat și inepuizabil, cu informații, observații, date empirice și comentarii; pe de altă parte, cel mai important lucru părea să fie faptul că se putea distinge în lucrare cercetătorul-student - aici Aristotel - care examinează, observă și clasifică fenomenele naturii pentru a le cunoaște: un fel de cercetare care începe din această lucrare și apoi o vedem finalizată în alte lucrări zoologice; acolo, într-adevăr, efortul de a găsi cauzele și de a dezvălui modul în care acționează natura se evidențiază. [...]

(Din nota traducătorului)