Înțeleg greșit iubirea, pare că nu se gândesc la mine, dar se gândesc la mine. Apoi, pare că se gândesc la mine, dar nici măcar nu-și amintesc numele meu. Sotiris, Sotiris! Sunt acel copil pe care l-ai făcut nebun când veneam, apoi, când am venit pentru totdeauna, m-ai lăsat ca un cactus și ca o rafală de vânt în elicopterul tău, ca un Fantom. Sotiris, Sotiris! cel care se bronzează ca tine vara, dar într-o vară diferită, el în dreapta și tu în stânga, eu afară și tu înăuntru, ca un cuptor, ca un pește.