La sfârșitul lunii iunie 1967, se înființează „Mișcarea Națională Democratică de Rezistență” de către persoane din asociațiile în principal democratice, unde participă și autorul Sp. Anastasidis. Acesta, împreună cu A. Kaklamanis, preia construcția și funcționarea stației de radiodifuziune.

Începând din octombrie 1967, au început arestările membrilor. Sp. Anastasidis este arestat în noiembrie. După 40 de zile de detenție la Secția Generală de Securitate și după o interogare eșuată din partea lui Babalis și Mallios, este transferat în închisoarea din Tripoli, unde se întâlnește cu mai mulți camarazi ai săi. Este eliberat în ianuarie 1968.

Între timp, se formează organizația de rezistență „Grecii Liberi” (E.E.). În martie 1969, grupurile lui Gr. Ypsilantis și Sp. Anastasidis colaborează cu E.E. Până în august, însă, printre zecile de arestați se află și cei menționați mai sus. Autorul este dus la EAT-ESA. În ciuda celor 200 de ore de stat în picioare, refuză să vorbească.

Dar și când va avea loc interogatoriul, în prezența lui Theofilogiannakos și Hatzizisis (cunoscuți torturatori), nu va dezvălui nimic semnificativ. După ce va petrece aproximativ șapte luni într-o cameră izolată și întunecată a unui hotel confiscat în zona Drosia, din 12 aprilie 1970 va fi exilat în Kithira. Acolo, încă de la început, va studia modul de evadare, care însă va eșua.

Astfel, se decide o nouă relocare, în luna următoare, în Kerasochori din Evrytania, unde va rămâne aproximativ un an. Din cauza propriei sale refuzuri și cu propriul său îndemn, junta a fost obligată să abolească cartea de prezență a exilaților. Această „inițiativă” a sa a dus la prelungirea perioadei exilului său.

Un nou loc de exil este Therma Trichonidas din Aetolia-Acarnania. În cele din urmă, pe 19 decembrie 1971, este eliberat, deși supravegherea din partea organelor juntăi va continua neîntrerupt, pentru a se opri pe 20 iulie 1974.

[Extras din textul de pe coperta din spate a ediției]