„Existențialul Kazantzakis” se referă, desigur, la poziția filozofică a autoarei, dar în același timp oferă și o altă dimensiune care acoperă parcursul său pe cărările gândirii până la definitivarea sa ca existență.

Dualismul lui Kazantzakis, care aici este accentuat, îi oferă, pe de o parte, amprenta unui om profund gânditor, dar și a unui ființe existențiale fără metafizică, care, după ce a fost cultivat în dimensiunea ce îl caracterizează cel mai mult și a găsit adevăratul său sine, dorește să-l ofere umanității. În acest sens se răstoarnă miturile de până acum despre „căruciorul cu patru picioare” și tipul solitar și ies la iveală adevăratele sale trăsături, pe care, după o suferință sufletească, le-a adus la suprafață și descoperirile le pune spre folosul omului, al omului foarte obișnuit și nu al supraomului.

În mod normal, titlul cărții ar trebui să fie „Necunoscutul Kazantzakis” deoarece se răstoarnă multe mituri referitoare la viața și opera sa. „Kazantzakis existențial” este o carte a răsturnărilor și schimbărilor, care pătrunde în personalitatea profundă a autorului, fără acel punct care îl prezintă doar metafizic și, în multe privințe, departe de problemele reale ale omului.

Aici se prezintă un Kazantzakis care servește gândirea și pe Dumnezeu fără a abandona omul simplu de zi cu zi cu nenumăratele sale probleme.