Dacă aș fi, marea mi-ar îneca pumni. Cheile se rostogoleau în palmele mele statice și șinele mele deveneau dezechilibrate în nebunia ploilor.
Dacă aș fi un Ciclop, în valizele mele goale aș ține cafenelele neîmblânzite ale stațiilor și picioarele de lemn ale călătoriilor imaginare pentru detronarea Evului Mediu.
Dacă aș fi Pitia, mi-aș fuma degetele pentru revelația Momentului, pe care durerea mea o reamintea în căile mele timide, cu îndrăzneala supraviețuitorului nesățios al agoniei.
Dacă aș fi Tiresias, mi-aș spăla ochii în notele greierilor din unele veri uitate în labirintul săruturilor care nu au fost sărutate - ca să nu mai văd trenurile dispărând în abis. Distrugerea este lumea care călătorește absența.
Nu sunt de neuitat și rătăcesc ca un teatru cu membre scufundate în tine care ai plâns în mirosul fluierului meu.
Unde mă sprijin, unde sunt și unde mă doare? Singurul lucru pe care îl amintesc este că ai venit târziu.
Unde ai fost, unde ești și unde te doare? Ne doare. Singurul lucru pe care îl amintesc sunt șinele noastre în ploaia liniilor noastre.
Dacă încetez să întreb, nu te mira că ninge și mă pierd.
Și dacă încetez să vorbesc, nu te mira că mă topesc și mă scufund.