În vremea în care se scria tragedia „Foinițele”, războiul peloponezian dura deja de cel puțin douăzeci de ani, iar efectele sale asupra Atenei erau resimțite nu doar în cadrul domeniului militar și economic, ci și în funcționarea statului.

După campania devastatoare din Sicilia (415-413), și în timp ce spartanii reluau incursiunile lor având ca bază fortăreața din Decelia, a urmat în interiorul Atenei o perioadă extrem de complicată.

Parcurgând textul „Foinițelor”, nu se poate deconecta de realitatea cu care se confrunta Atena în acea perioadă, nici de atmosfera intensă a amenințării de război, care provoacă anxietate și mobilizări pentru apărarea și salvarea orașului, nici de decadența politică marcată de conflictul fatal dintre cei doi fii ai lui Oedip în Peloponez, pentru revendicarea puterii.