Pinter este un scriitor onest, el ne avertizează că materialul pe care îl vinde (cuvinte) este făcut din monede care sună false. Este așadar nesigur și este conștient de faptul că își promovează nesiguranța; onest, deoarece ne dezvăluie necinstea sa.

El nu s-a coborât niciodată să folosească limbajul degenerat și extrem de înșelător al onestității, sincerității sau inocenței, care de ani de zile îngroapă teatrul britanic. Limbajul lui Pinter nu a fost niciodată virtuos, a fost corupt din naștere.

Idiomul lui Pinter este în esență uman, deoarece este un idiom al minciunilor și stratagemei. Nu s-a compromis niciodată cu un public care merge la teatru pentru a se acomoda, a se distra, a se consola, a fi patronat, a învăța.