Textul faimosului intelectual ceh René Wellek, prezentat aici, are ca scop principal provocarea formulată de Arthur O. Lovejoy în textul său principal: "Despre discriminarea romanticismelor" (1924). În mod specific, Lovejoy susține că "ar trebui să învățăm să folosim cuvântul 'romanticism' la plural. Aceasta, desigur, este deja practica celor mai atenți și observanți istorici literari, în măsura în care recunosc că 'romanticismul' unei țări are foarte puține puncte comune cu cel al alteia și că, în toate cazurile, trebuie definit în termeni distincți. Dar distincția romanticismelor la care mă refer nu este doar sau în primul rând o separare bazată pe naționalitate sau limbă. Ceea ce este necesar este ca orice studiu al subiectului să pornească de la recunoașterea unei multiplicități 'superficiale' de romanticisme, posibil distincte complexe de gândire, dintre care unele pot apărea într-o țară." Aceasta este exact poziția pe care Wellek o explorează, referitor la forma de multiplicitate pe care ar trebui să o înțelegem în legătură cu realizarea romanticismului în cele două surse principale: Anglia și Germania. [...]

(din nota traducătorului)