În această lucrare sunt abordate detaliat și într-un mod clar și sistematic problemele importante din Cartea a III-a a "Politicilor" lui Aristotel. Acestea sunt rezumate în esență în cei trei piloni ai filozofiei sale politice.

Aceștia sunt: a) Noțiunea și esența orașului-stat, care, în ciuda oricăror schimbări în structura sa politică, își păstrează unicitatea identității. Din acest motiv, ea trebuie să respecte și să țină cont de convențiile sale cu alte orașe-state. Acest lucru sugerează că regimul nu este elementul unic care definește identitatea sa.

b) Noțiunea de cetățean, care este analizată atât realist, cât și deontologic. Aceasta depinde și este determinată de forma specifică a regimului. Potrivit celei mai generale definiții a termenului "cetățean", acesta este cel care participă la puterea politică și judiciară. Un cetățean bun este considerat acela care respectă legile, cunoaște și practică pe rând arta de a conduce și de a fi condus și se luptă pentru salvarea regimului. Deasupra cetățeanului bun avem cetățeanul care se remarcă prin virtuțile sale. Este numit binevoit, caracterizând cele mai bune regimuri.

c) Noțiunea de regim. Regimul este o organizare specifică a cetățenilor prin intermediul unor instituții sociopolitice concrete în raport cu distribuția și exercitarea puterii. Este ordinea constituțională care întruchipează o anumită ideologie politică, socială și filozofică și se exprimă în mod deosebit prin puterea executivă de fiecare dată. Relația colectivității cetățenilor cu regimul este, în final, dialectică.