"Seriozitatea jucăușă a stilului acestei scurte lucrări lasă cititorul în îndoială cu privire la următoarele: A intenționat domnul Kant să ridiculizeze metafizica sau să facă credibilă spiritualitatea?" (M. Mendelson)
Referința de mai sus făcută de Mendelson rezumă abordarea interpretativă pe care bibliografia kantiană a adoptat-o în privința lucrării "Visurile unei umbre luminoase explicate prin visele metafizicii" (1766). Este, poate, un tratat antimitafizic care nu se bate doar joc de metafizică (așa cum susține Mendelson), ci și de autor însuși (așa cum va argumenta Cassirer în secolul al XX-lea)? Sau este o implicare serioasă a lui Kant în lumea spiritelor, o implicare care nu doar că atestă interesul sincer al său pentru misticism, ci ne permite și să detectăm o posibilă influență asupra lucrărilor sale?
Printr-o satiră nemiloasă, nu doar a misticismului (în persoana lui Swedenborg), ci mai ales a metafizicii, "Visurile unei umbre luminoase explicate prin visele metafizicii" ne prezintă un Kant dincolo de imaginea consacrată, imaginea filosofului Iluminismului, care folosește un limbaj precis și tehnic pentru a stabili solid filosofia critică. Dimpotrivă, în "Visuri," limbajul se disimulează, uneori jucăuș, alteori serios, forțându-ne să interpretăm intențiile autorului în loc să ne concentrăm pe posibile argumente. Interpretarea intențiilor lui Kant va determina în cele din urmă sensul textului."