Lucrare tehnică și filozofică prin care se dezvoltă științific legile retoricii și fenomenele care decurg din acestea. Cartea a II-a: Pasionele (emoțiile) și efectele estetice pe care le pot produce. Morala. Conexiunea dintre caracterul oratorului și mijloacele tehnice de probă. Formele generale în care se reduce contestarea retorică.

Aristotel, fiul medicului Nicomac, s-a născut în Stagira în 384 î.Hr. Pentru primii ani din viața sa informațiile sunt foarte puține. La vârsta de șaptesprezece ani a mers la Atena pentru a studia la Academia Platoniciană. Acolo a rămas douăzeci de ani, între 367 și 348 î.Hr., când a murit Platon. Atunci Aristotel a plecat spre Assos, în Troia, iar după o ședere de trei ani acolo, s-a dus în Lesbos și apoi în Macedonia, unde a preluat educația fiului regelui, Alexandru.

Când elevul său a urcat pe tron, Aristotel s-a stabilit la Atena și a înființat propria sa școală, Liceul. După moartea lui Alexandru (323 î.Hr.), șederea filozofului la Atena a devenit dificilă. A fost nevoit să se refugieze în Halkida, patria mamei sale, unde a murit în 322.

Spirit universal, Aristotel a creat o operă filozofică și științifică vastă și de mare valoare. Teoria cunoașterii, logica, teologia, fizica, biologia, psihologia, etica, filozofia politică și estetica sunt principalele domenii de cunoaștere pe care le-a cercetat și studiat. Ermipe din Alexandria a estimat lucrările lui Aristotel la 400. Până la noi au ajuns listări care includ 143 de titluri de lucrări ale sale.

Diogenes Laertius estima că numărul versurilor lucrărilor aristotelice era de 440.000. Influența lucrării sale asupra formării gândirii mondiale a fost timp de secole, și rămâne, puternică.