Textul lui Ludwig Klages este redactat în 1913 și reprezintă, fără îndoială, primul manifest ecologic modern; deoarece descrie cu precizie consecințele dăunătoare pe care revoluția industrială recentă, chiar și pe atunci, a început deja să le aibă nu doar asupra lumii vii și a mediului natural, ci și asupra omului însuși.

Klages consideră că caracterul tragic al omului vestic constă în faptul că este o ființă dezrădăcinată, având în vedere că legăturile care îl uneau cu Mama Pământ au fost distruse. Există, oare, mântuire pentru acest nefericit matricid? Este posibil să fie restaurată legătura sa ruptă cu natura?

„„Progresul” mătură pământul ca o furtună; acolo unde a ars totul, nu mai prosperă nimic, atâta timp cât mai există oameni! Toate speciile de animale și plante care au fost exterminați nu se reînoiesc; flacăra ascunsă a inimii s-a stins, sursa interioară care hrănea explozia muzicală și sărbătorile sfinte a fost epuizată; tot ce rămâne este doar ziua de lucru posomorâtă, decorată cu bijuterii zgomotoase ale „plăcerilor”. Nu există nicio îndoială că ne aflăm în epoca decadenței sufletului.”