Relația bidirecțională care leagă pe Haym de materialul său literar se reflectă în reprezentarea brută a mizeriei cotidianului urban, pe care el însuși a trăit-o din prima mână în Berlinul începutului secolului XX.

Extensiile simbolice și lirice ale operei sale, născute din conștiința urâciosului lucrurilor, influența indiscutabilă a lui Nietzsche, Baudelaire și Rimbaud, reprezentarea peisajelor și personajelor care reflectă direct umbrele maeștrilor groazei Francisco de Goya și Gustave Doré, dar și paleta bolnavă a lui Vincent van Gogh și Edvard Munch, compun unele dintre elementele care justificat clasifică narațiunile acestui volum între cele mai importante proze scurte ale expresionismului german timpuriu.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]