Într-o dată și un loc,

Într-un sat frumos,

Trăia un băiețel,

Pe care îl chema Mănel…

Băiatul era bun,

Se spunea și la școală,

Dar îl mânca o pasiune,

Pe care o avea în adâncul inimii…

Voia ca toți să-l admire,

Dar și să-l laude,

Iar el să nege,

Pentru a-i spune din nou…

Îi spuneau „ești bun!!!”

Și el spunea: „Dar cum?

Sunt mai rău decât toți,

Umil și jalnic!!!”

Până când a venit o zi

Și l-au înțeles toți,

Pe ascuns îl numeau „murdar”

Și frufruțapinos…

Dar pentru că era bun

Și în adâncul său rațional

Au decis să-l îndrepte!

Credeți că o vor reuși?