Trăim într-o lume în care statul de bine s-a restrâns. Pe de altă parte, însă, există cerința pentru o societate a cunoașterii, care reprezintă miza secolului XXI pentru Europa și umanitate, o cerință care nu poate fi adresată doar câtorva, ci, dimpotrivă, trebuie să se încadreze în cadrul unei viziuni de extindere a democrației.

Pe de o parte, globalizarea reduce capacitatea statelor de a interveni în economia de piață și, implicit, în domeniile sociale; pe de altă parte, există o realitate care nu poate fi ignorată de guverne și este aplicarea politicilor sociale.

În acest peisaj contradictoriu, cum poate învățarea pe tot parcursul vieții și, implicit, educația adulților, să contribuie la exercitarea politicii sociale?

[Extras din textul de pe coperta din spate a publicației]