„Ați avut un mare succes în această seară”, a comentat el. „Felicitările mele.”
„Cu toate acestea”, a spus femeia, „sunt tulburată. Poziția mea nu mai este ceea ce a fost. Suspiciunile care au apărut în timpul Marelui Război* continuă să planeze. Sunt urmărită și spionată în mod constant.”
„Totuși, nu ați fost niciodată acuzată de spionaj, nu-i așa?”
„Șeful nostru, când își pune la cale planurile, are mare grijă ca așa ceva să nu se întâmple.”
„Trăiască ‘colonelul’”, a spus contele zâmbind. „Ce veste teribilă că intenționează să se pensioneze! Să se pensioneze! De parcă ar fi vreun doctor, măcelar sau instalator…”
„Sau orice alt om de afaceri”, a completat fraza Nadina. „Nu ar trebui să ne surprindă. Așa a fost mereu ‘colonelul’, un om de afaceri extrem de capabil. Organizează crime așa cum altcineva ar organiza o fabrică de încălțăminte. Fără să se expună el însuși, planifică și conduce o serie de lovituri spectaculoase, care includ fiecare ramură a așa-numitei… profesii a lui: furturi de bijuterii, falsificări, spionaj (cea de-a doua activitate deosebit de profitabilă în perioade de război), sabotaje, asasinate discrete, nu există nimic cu care să nu se fi ocupat. Și când jocul începe să devină periculos, se retrage cu demnitate, după ce și-a sporit uriașa avere!”
„Hm!” făcu contele cu neîncredere. „Este oarecum… îngrijorător pentru noi toți. De ce pierdem vremea, ca să zic așa, dacă nu avem o misiune precisă?”
„Cel puțin suntem recompensați… și din plin!”
