În centrul învățăturii lui Epictet se află dobândirea fericirii. O condiție esențială este să știm care dintre lucruri depind de noi și care nu. Pe cele care nu depind de noi trebuie să știm că nu le putem schimba și că trebuie pur și simplu să le suportăm, deoarece este zadarnic să ne neliniștim din pricina lor sau să luptăm împotriva lor.

Putem schimba doar ceea ce depinde de noi și astfel ne putem stăpâni pe noi înșine, pentru a atinge fericirea. Această distincție făcută de Epictet este deosebit de importantă. Dacă nu putem face această distincție, suntem condamnați să considerăm importante lucruri care, în realitate, sunt neînsemnate.

Pentru Epictet este important să ne adaptăm la ceea ce se întâmplă în viața noastră și să nu le considerăm nici rele, nici bune, ci indiferente. Prin urmare, indiferentele, fie că au un conținut pozitiv (sănătatea, viața, bogăția, prietenii, familia etc.), fie negativ (moartea, boala, sărăcia etc.), nu duc la dobândirea fericirii, care este caracterizată de apatie și ataraxie.

Să înfruntăm adversitățile vieții cu calm, fără să ne pierdem liniștea interioară, putem reuși evaluând corect concepțiile pe care le avem despre lucruri.