În primul său roman după ce a câștigat premiul Nobel (2017), Kazuo Ishiguro povestește istoria lui Klara, o Prietenă Artificială cu o capacitate de observare uluitoare și o sensibilitate aparte, care...
În primul său roman după ce a câștigat premiul Nobel (2017), Kazuo Ishiguro povestește istoria lui Klara, o Prietenă Artificială cu o capacitate de observare uluitoare și o sensibilitate aparte, care din poziția sa în magazinul unde este vândută, observă cu atenție comportamentul celor care vin să arunce o privire, dar și al celor care trec pe afară, pe...
Nicio problemă, atâta timp cât este în termen de 14 zile. Vom veni să-l ridicăm sau poți alege Punctul Skroutz care ți se potrivește, complet gratuit de până la 2 ori pe an, și vă vom returna banii. Obține Skroutz Plus pentru returnări gratuite nelimitate.
nu este un subiect ușor, însă este prezentat fără a fi greu, cu accent pe exteriorizarea sentimentelor, într-un viitor, deloc îndepărtat.
mod de scriere aparte, după părerea mea, astfel încât lectura să fie clar posibilă pentru grupuri de vârstă complet diferite.
întotdeauna după părerea mea, oferă o versiune deosebit de pozitivă a AI/ roboților „replicants”, pe tiparele cunoscutei serii cinematografice blade runner (+ 2049), fără să existe nicio legătură directă cu aceasta, în tema cărții și în poziționarea autorului.
roman foarte uman, prezentat dintr-un unghi inteligent, curge rapid în ciuda dimensiunii, nu mici. eventual foarte actual:
(a) în măsura în care tindem să uităm condiția noastră umană și noțiunile de credință bine înțeleasă sau și de speranță, din cauza modului de viață modern, destul de impersonal și „mecanic”, cu o inerentă diminuare a conștientizării/ empatiei &
(b) în măsura în care adoptăm ideea că evoluția tehnologică poate avea un impact pozitiv în funcție de „numitorul” social și moral ales. cu condiția, desigur, ca această evoluție să nu rămână în mâinile câtorva ca o nouă oligarhie. Sau ca mijloc de „nemurire” indirectă în mâinile multora.
există, probabil nu prezentate într-o profunzime suficientă, încă două parametre morale interesante, cu privire la:
(i) probabilitatea ca, în cele din urmă, să se creeze o nouă „specie”, fără drepturile pe care poate le-ar merita după „încheierea” oricărei utilizări...
(ii) probabilitatea de a apărea noi forme permanente de inegalitate care ar putea sugera un „ev mediu” tehnologic foarte avansat în ceea ce privește stratificarea și oportunitățile de evoluție și dezvoltare personală.
όχι ελαφρύ θέμα, δοσμένο ωστόσο όχι βαριά, με έμφαση στην εξωτερίκευση συναισθημάτων, σε ένα, καθόλου μακρινό, μέλλον.
ιδιαίτερος τρόπος γραφής κατά τη γνώμη μου, έτσι ώστε να είναι σαφώς εφικτό το διάβασμα από εντελώς διαφορετικές ηλικιακές ομάδες.
πάντα κατά τη γνώμη μου, δίνει μια ιδιαίτερα θετική εκδοχή ΑΙ/ ρομπότ "ρεπλικας", στα πρώτυπα της γνωστής κινηματογραφικής σειράς blade runner (+ 2049), χωρίς να υπάρχει καμία άμεση σχέση με αυτή, στο θέμα του βιβλίου και στη τοποθέτηση του συγγραφέα.
πολύ ανθρώπινο μυθιστόρημα δοσμενο από έξυπνη οπτική γωνία, ρέει γρήγορα παρά το, όχι μικρό, μέγεθος. ενδεχομένως δίπλα επίκαιρο:
(α) στο βαθμό που τείνουμε να ξεχνάμε την ανθρώπινη υπόσταση μας και τις έννοιες της καλώς εννοούμενης πίστης ή και της ελπίδας, λόγω του σύγχρονου, αρκετά απρόσωπου και "μηχανιστικου" τρόπου ζωής, με εγγενή ελάττωση της συναίσθησης/ ενσυναίσθησης &
(β) στο βαθμό που υιοθετούμε ότι η τεχνολογική εξέλιξη μπορεί να έχει θετικό αντίκτυπο ανάλογα με τον κοινωνικό και ηθικό "παρονομαστή" που επιλέγεται. αρκεί φυσικά αυτή η εξέλιξη να μην παραμένει σε χέρια λίγων ως νέα ολιγαρχία. Ή ως μέσο έμμεσης "αθανασίας" στα χέρια πολλών.
υπάρχουν, μάλλον όχι δοσμένες σε επαρκές βάθος, δύο ακόμα ενδιαφέρουσες ηθικές παράμετροι, αναφορικά με:
(i) την πιθανότητα που εν τέλει δημιουργείται ένα νέο "είδος", χωρίς τα δικαιώματα που ίσως θα δικαιούτο μετά το "πέρας" της όποιας χρήσης...
(ii) την πιθανότητα να προκύψουν νέες μόνιμες μορφές ανισότητας που ενδεχομένως υπονοούν έναν τεχνολογικά πολύ προηγμένο "μεσαίωνα" ως προς τη διαστρωμάτωση και τις ευκαιρίες προσωπικής εξέλιξης και ανάπτυξης.
nu este un subiect ușor, însă este prezentat fără a fi greu, cu accent pe exteriorizarea sentimentelor, într-un viitor, deloc îndepărtat.
mod de scriere aparte, după părerea mea, astfel încât lectura să fie clar posibilă pentru grupuri de vârstă complet diferite.
întotdeauna după părerea mea, oferă o versiune deosebit de pozitivă a AI/ roboților „replicants”, pe tiparele cunoscutei serii cinematografice blade runner (+ 2049), fără să existe nicio legătură directă cu aceasta, în tema cărții și în poziționarea autorului.
roman foarte uman, prezentat dintr-un unghi inteligent, curge rapid în ciuda dimensiunii, nu mici. eventual foarte actual:
(a) în măsura în care tindem să uităm condiția noastră umană și noțiunile de credință bine înțeleasă sau și de speranță, din cauza modului de viață modern, destul de impersonal și „mecanic”, cu o inerentă diminuare a conștientizării/ empatiei &
(b) în măsura în care adoptăm ideea că evoluția tehnologică poate avea un impact pozitiv în funcție de „numitorul” social și moral ales. cu condiția, desigur, ca această evoluție să nu rămână în mâinile câtorva ca o nouă oligarhie. Sau ca mijloc de „nemurire” indirectă în mâinile multora.
există, probabil nu prezentate într-o profunzime suficientă, încă două parametre morale interesante, cu privire la:
(i) probabilitatea ca, în cele din urmă, să se creeze o nouă „specie”, fără drepturile pe care poate le-ar merita după „încheierea” oricărei utilizări...
(ii) probabilitatea de a apărea noi forme permanente de inegalitate care ar putea sugera un „ev mediu” tehnologic foarte avansat în ceea ce privește stratificarea și oportunitățile de evoluție și dezvoltare personală.
όχι ελαφρύ θέμα, δοσμένο ωστόσο όχι βαριά, με έμφαση στην εξωτερίκευση συναισθημάτων, σε ένα, καθόλου μακρινό, μέλλον.
ιδιαίτερος τρόπος γραφής κατά τη γνώμη μου, έτσι ώστε να είναι σαφώς εφικτό το διάβασμα από εντελώς διαφορετικές ηλικιακές ομάδες.
πάντα κατά τη γνώμη μου, δίνει μια ιδιαίτερα θετική εκδοχή ΑΙ/ ρομπότ "ρεπλικας", στα πρώτυπα της γνωστής κινηματογραφικής σειράς blade runner (+ 2049), χωρίς να υπάρχει καμία άμεση σχέση με αυτή, στο θέμα του βιβλίου και στη τοποθέτηση του συγγραφέα.
πολύ ανθρώπινο μυθιστόρημα δοσμενο από έξυπνη οπτική γωνία, ρέει γρήγορα παρά το, όχι μικρό, μέγεθος. ενδεχομένως δίπλα επίκαιρο:
(α) στο βαθμό που τείνουμε να ξεχνάμε την ανθρώπινη υπόσταση μας και τις έννοιες της καλώς εννοούμενης πίστης ή και της ελπίδας, λόγω του σύγχρονου, αρκετά απρόσωπου και "μηχανιστικου" τρόπου ζωής, με εγγενή ελάττωση της συναίσθησης/ ενσυναίσθησης &
(β) στο βαθμό που υιοθετούμε ότι η τεχνολογική εξέλιξη μπορεί να έχει θετικό αντίκτυπο ανάλογα με τον κοινωνικό και ηθικό "παρονομαστή" που επιλέγεται. αρκεί φυσικά αυτή η εξέλιξη να μην παραμένει σε χέρια λίγων ως νέα ολιγαρχία. Ή ως μέσο έμμεσης "αθανασίας" στα χέρια πολλών.
υπάρχουν, μάλλον όχι δοσμένες σε επαρκές βάθος, δύο ακόμα ενδιαφέρουσες ηθικές παράμετροι, αναφορικά με:
(i) την πιθανότητα που εν τέλει δημιουργείται ένα νέο "είδος", χωρίς τα δικαιώματα που ίσως θα δικαιούτο μετά το "πέρας" της όποιας χρήσης...
(ii) την πιθανότητα να προκύψουν νέες μόνιμες μορφές ανισότητας που ενδεχομένως υπονοούν έναν τεχνολογικά πολύ προηγμένο "μεσαίωνα" ως προς τη διαστρωμάτωση και τις ευκαιρίες προσωπικής εξέλιξης και ανάπτυξης.
În primul său roman după ce a câștigat premiul Nobel (2017), Kazuo Ishiguro povestește istoria lui Klara, o Prietenă Artificială cu o capacitate de observare uluitoare și o sensibilitate aparte, care din poziția sa în magazinul unde este vândută, observă cu atenție comportamentul celor care vin să arunce o privire, dar și al celor care trec pe afară, pe stradă. Și speră că în curând cineva o va alege.
O carte profund emoționantă care ne oferă o perspectivă unică asupra lumii noastre în continuă schimbare prin ochii unei povestitoare de neuitat. Proza bine măsurată a lui Ishiguro întărește puterea emoțională și rară tandrețe a textului, care explorează cea mai fundamentală întrebare: Ce înseamnă cu adevărat să iubești?
Citește un fragment
Când Rosa și cu mine eram noi, ne-au așezat în mijlocul magazinului, lângă măsuța cu reviste și priveam prin cea mai mare parte a vitrinei. Astfel, puteam urmări ce se întâmpla afară – angajații de birou alergând grăbiți, taxiurile, curierii, turiștii, cerșetorul cu câinele său, partea de jos a Clădirii ASA*. De îndată ce ne-am așezat bine acolo, Managerul ne permitea să mergem până în față, chiar în spatele vitrinei, și atunci puteam vedea cât de înaltă era Clădirea ASA. Și dacă aveam noroc să fim acolo la momentul potrivit, vedeam traseul Soarelui, îl vedeam trecând printre vârfurile clădirilor de pe partea noastră, până pe partea opusă a Clădirii ASA.
Data când am fost norocoasă și am văzut traseul său, am întors tot fața spre el, pentru a primi cât mai multă energie, și dacă Rosa ar fi fost cu mine, i-aș fi spus să facă la fel. După unul sau două minute trebuia să ne întoarcem la locul nostru și, fiind noi, ne îngrijoram că am putea slăbi, pentru că din mijlocul magazinului nu puteam vedea des Soarele. Dar Rex, băiatul TF*, care atunci era aproape de noi, ne-a spus că nu era motiv de îngrijorare, că Soarele avea moduri să ajungă la noi oriunde am fi fost. A arătat spre scândurile de pe podea și a spus: „Uite, acolo, acestea sunt modelele Soarelui. Când ești îngrijorat, poți pur și simplu să le atingi și să te întărești din nou.” Nu erau clienți când Rex a spus asta, iar Managerul magazinului era ocupat, aranjând câteva lucruri pe Rafturile Roșii, așa că nu am vrut să o întrerup și să-i cer permisiunea.
Specificațiile sunt colectate de pe site-urile oficiale ale producătorilor. Te rugăm să verifici specificațiile înainte de a finaliza comanda. În cazul în care întâmpini probleme, raportează aici.
nu este un subiect ușor, însă este prezentat fără a fi greu, cu accent pe exteriorizarea sentimentelor, într-un viitor, deloc îndepărtat.
mod de scriere aparte, după părerea mea, astfel încât lectura să fie clar posibilă pentru grupuri de vârstă complet diferite.
întotdeauna după părerea mea, oferă o versiune deosebit de pozitivă a AI/ roboților „replicants”, pe tiparele cunoscutei serii cinematografice blade runner (+ 2049), fără să existe nicio legătură directă cu aceasta, în tema cărții și în poziționarea autorului.
roman foarte uman, prezentat dintr-un unghi inteligent, curge rapid în ciuda dimensiunii, nu mici. eventual foarte actual:
(a) în măsura în care tindem să uităm condiția noastră umană și noțiunile de credință bine înțeleasă sau și de speranță, din cauza modului de viață modern, destul de impersonal și „mecanic”, cu o inerentă diminuare a conștientizării/ empatiei &
(b) în măsura în care adoptăm ideea că evoluția tehnologică poate avea un impact pozitiv în funcție de „numitorul” social și moral ales. cu condiția, desigur, ca această evoluție să nu rămână în mâinile câtorva ca o nouă oligarhie. Sau ca mijloc de „nemurire” indirectă în mâinile multora.
există, probabil nu prezentate într-o profunzime suficientă, încă două parametre morale interesante, cu privire la:
(i) probabilitatea ca, în cele din urmă, să se creeze o nouă „specie”, fără drepturile pe care poate le-ar merita după „încheierea” oricărei utilizări...
(ii) probabilitatea de a apărea noi forme permanente de inegalitate care ar putea sugera un „ev mediu” tehnologic foarte avansat în ceea ce privește stratificarea și oportunitățile de evoluție și dezvoltare personală.
όχι ελαφρύ θέμα, δοσμένο ωστόσο όχι βαριά, με έμφαση στην εξωτερίκευση συναισθημάτων, σε ένα, καθόλου μακρινό, μέλλον.
ιδιαίτερος τρόπος γραφής κατά τη γνώμη μου, έτσι ώστε να είναι σαφώς εφικτό το διάβασμα από εντελώς διαφορετικές ηλικιακές ομάδες.
πάντα κατά τη γνώμη μου, δίνει μια ιδιαίτερα θετική εκδοχή ΑΙ/ ρομπότ "ρεπλικας", στα πρώτυπα της γνωστής κινηματογραφικής σειράς blade runner (+ 2049), χωρίς να υπάρχει καμία άμεση σχέση με αυτή, στο θέμα του βιβλίου και στη τοποθέτηση του συγγραφέα.
πολύ ανθρώπινο μυθιστόρημα δοσμενο από έξυπνη οπτική γωνία, ρέει γρήγορα παρά το, όχι μικρό, μέγεθος. ενδεχομένως δίπλα επίκαιρο:
(α) στο βαθμό που τείνουμε να ξεχνάμε την ανθρώπινη υπόσταση μας και τις έννοιες της καλώς εννοούμενης πίστης ή και της ελπίδας, λόγω του σύγχρονου, αρκετά απρόσωπου και "μηχανιστικου" τρόπου ζωής, με εγγενή ελάττωση της συναίσθησης/ ενσυναίσθησης &
(β) στο βαθμό που υιοθετούμε ότι η τεχνολογική εξέλιξη μπορεί να έχει θετικό αντίκτυπο ανάλογα με τον κοινωνικό και ηθικό "παρονομαστή" που επιλέγεται. αρκεί φυσικά αυτή η εξέλιξη να μην παραμένει σε χέρια λίγων ως νέα ολιγαρχία. Ή ως μέσο έμμεσης "αθανασίας" στα χέρια πολλών.
υπάρχουν, μάλλον όχι δοσμένες σε επαρκές βάθος, δύο ακόμα ενδιαφέρουσες ηθικές παράμετροι, αναφορικά με:
(i) την πιθανότητα που εν τέλει δημιουργείται ένα νέο "είδος", χωρίς τα δικαιώματα που ίσως θα δικαιούτο μετά το "πέρας" της όποιας χρήσης...
(ii) την πιθανότητα να προκύψουν νέες μόνιμες μορφές ανισότητας που ενδεχομένως υπονοούν έναν τεχνολογικά πολύ προηγμένο "μεσαίωνα" ως προς τη διαστρωμάτωση και τις ευκαιρίες προσωπικής εξέλιξης και ανάπτυξης.
nu este un subiect ușor, însă este prezentat fără a fi greu, cu accent pe exteriorizarea sentimentelor, într-un viitor, deloc îndepărtat.
mod de scriere aparte, după părerea mea, astfel încât lectura să fie clar posibilă pentru grupuri de vârstă complet diferite.
întotdeauna după părerea mea, oferă o versiune deosebit de pozitivă a AI/ roboților „replicants”, pe tiparele cunoscutei serii cinematografice blade runner (+ 2049), fără să existe nicio legătură directă cu aceasta, în tema cărții și în poziționarea autorului.
roman foarte uman, prezentat dintr-un unghi inteligent, curge rapid în ciuda dimensiunii, nu mici. eventual foarte actual:
(a) în măsura în care tindem să uităm condiția noastră umană și noțiunile de credință bine înțeleasă sau și de speranță, din cauza modului de viață modern, destul de impersonal și „mecanic”, cu o inerentă diminuare a conștientizării/ empatiei &
(b) în măsura în care adoptăm ideea că evoluția tehnologică poate avea un impact pozitiv în funcție de „numitorul” social și moral ales. cu condiția, desigur, ca această evoluție să nu rămână în mâinile câtorva ca o nouă oligarhie. Sau ca mijloc de „nemurire” indirectă în mâinile multora.
există, probabil nu prezentate într-o profunzime suficientă, încă două parametre morale interesante, cu privire la:
(i) probabilitatea ca, în cele din urmă, să se creeze o nouă „specie”, fără drepturile pe care poate le-ar merita după „încheierea” oricărei utilizări...
(ii) probabilitatea de a apărea noi forme permanente de inegalitate care ar putea sugera un „ev mediu” tehnologic foarte avansat în ceea ce privește stratificarea și oportunitățile de evoluție și dezvoltare personală.
όχι ελαφρύ θέμα, δοσμένο ωστόσο όχι βαριά, με έμφαση στην εξωτερίκευση συναισθημάτων, σε ένα, καθόλου μακρινό, μέλλον.
ιδιαίτερος τρόπος γραφής κατά τη γνώμη μου, έτσι ώστε να είναι σαφώς εφικτό το διάβασμα από εντελώς διαφορετικές ηλικιακές ομάδες.
πάντα κατά τη γνώμη μου, δίνει μια ιδιαίτερα θετική εκδοχή ΑΙ/ ρομπότ "ρεπλικας", στα πρώτυπα της γνωστής κινηματογραφικής σειράς blade runner (+ 2049), χωρίς να υπάρχει καμία άμεση σχέση με αυτή, στο θέμα του βιβλίου και στη τοποθέτηση του συγγραφέα.
πολύ ανθρώπινο μυθιστόρημα δοσμενο από έξυπνη οπτική γωνία, ρέει γρήγορα παρά το, όχι μικρό, μέγεθος. ενδεχομένως δίπλα επίκαιρο:
(α) στο βαθμό που τείνουμε να ξεχνάμε την ανθρώπινη υπόσταση μας και τις έννοιες της καλώς εννοούμενης πίστης ή και της ελπίδας, λόγω του σύγχρονου, αρκετά απρόσωπου και "μηχανιστικου" τρόπου ζωής, με εγγενή ελάττωση της συναίσθησης/ ενσυναίσθησης &
(β) στο βαθμό που υιοθετούμε ότι η τεχνολογική εξέλιξη μπορεί να έχει θετικό αντίκτυπο ανάλογα με τον κοινωνικό και ηθικό "παρονομαστή" που επιλέγεται. αρκεί φυσικά αυτή η εξέλιξη να μην παραμένει σε χέρια λίγων ως νέα ολιγαρχία. Ή ως μέσο έμμεσης "αθανασίας" στα χέρια πολλών.
υπάρχουν, μάλλον όχι δοσμένες σε επαρκές βάθος, δύο ακόμα ενδιαφέρουσες ηθικές παράμετροι, αναφορικά με:
(i) την πιθανότητα που εν τέλει δημιουργείται ένα νέο "είδος", χωρίς τα δικαιώματα που ίσως θα δικαιούτο μετά το "πέρας" της όποιας χρήσης...
(ii) την πιθανότητα να προκύψουν νέες μόνιμες μορφές ανισότητας που ενδεχομένως υπονοούν έναν τεχνολογικά πολύ προηγμένο "μεσαίωνα" ως προς τη διαστρωμάτωση και τις ευκαιρίες προσωπικής εξέλιξης και ανάπτυξης.
