„Inspectorul Magrath nu mai lucrează aici de șase ani”, a spus Rebus la telefon.
„Pot să vorbesc cu altcineva, atunci?”
„Suntem puțin ocupați aici – despre ce este vorba?”
„O persoană dispărută.”
„Nu este în competența noastră, aș spune.”
„Se pare că s-a întâlnit cu inspectorul Magrath. I-a dat cartea lui de vizită.”
„Cum se numește doamna?” a întrebat Rebus.
„Nina Hazlit.”
„Nina Hazlit?” a repetat Rebus pentru ca Peter Bliss să audă. Bliss s-a gândit puțin, apoi a dat din cap înainte și înapoi.
„Cum o putem ajuta?” a întrebat Rebus.
„Nu ar fi mult mai ușor să o întrebați chiar dumneavoastră?”
Rebus s-a gândit o clipă. Bliss stătea la biroul său și desfăcea sandvișul cu creveți – pe care îl lua întotdeauna de la bufet. Curând urma să apară Cowan cu degetele care miroseau a chipsuri cu aromă de bacon. Poate o plimbare afară nu era chiar o idee atât de rea.
„În cinci minute”, a spus și a închis telefonul. L-a întrebat pe Bliss dacă biroul se ocupase vreodată de cazuri de persoane dispărute.