Cartea nouă a lui Hristos Keramidis, Capete de nord, are amprenta sa personală. Cu un ochi limpede pășește tot mai adânc pe cărările sale poetice cunoscute.

Așa cum și în Traseele de coastă, poetul suferă, se luptă, tânjește și oferă duioșie. Cu un limbaj dens și echilibrat, sentimente care se leagă de loc și timp, și gânduri vii, poemele, dar și proza sa se citesc dintr-o suflare.

Povești mici și poezii scurte. O scriere atentă, sinceră. Imagini din timpuri și spații uitate prin mărturii experiențiale, de aceea complet convingătoare. Personajele sale sunt familiare ochilor cititorilor. Poetul le învăluie cu sensibilitate și duioșie și le restituie, făcând justiție.

Capete de nord S-a făcut mai jos sufletul meu ca acele nori, pe care îi văd coborând amenințător spre îndepărtatele capete de nord.