Așa cum Dante călătorește de la un cerc la altul pentru a ajunge în Iad sau în Raiul său, la fel și Samuel Beckett plasează, pe fiecare într-un cerc foarte distinct, cei trei eroi centrali ai romanelor din trilogia sa (Molloy, Malone moare și Nenominatul) pentru a ajunge, poate, la inexistența pe care o caută.
De la un roman la altul, acest cerc devine tot mai strâmt. Mult mai restrâns decât Molloy, Malone este captiv într-o cameră închisă, întins pe patul său, aproape nemișcat, așteptând moartea iminentă. Singura cale aparent realizabilă este cea a privirii sale, care se îndreaptă spre obiectele din jur. Totuși, Malone dispune de un creion și un caiet: va scrie.
Va descrie starea sa cu fiecare detaliu, într-un mod simultan vivid și cutremurător, dar, la final, va fi exilat departe de sine, în periferia unde își are sediul fantasticul: va putea crea. De acum înainte, nu vor exista decât palindromuri infinite de la centru la periferie, acolo unde, de altfel, prind viață personajele excentrice pe care le creează.
Malone ajunge în acest spațiu periferic unde uneori pare că și-a inventat sinele, iar alteori se transformă într-unul dintre personajele pe care le imaginează. Rămâne Malone, sau poate a devenit Macmann? Malone moare este opera în care, cu un umor incredibil, cu o acuitate teribilă și poezie, Samuel Beckett își exprimă complet deschis pozițiile cu privire la actul scrierii și la relațiile complexe dintre un autor, creația sa și creațiile sale.
10 Coins
Pentru a câștiga Skroutz Coins, alătură-te Skroutz Plus și acceptă termenii programului de recompense.
