Dr. Thomas Tsakalakis merită felicitări pentru descoperirea unei perspective inovatoare și interesante asupra operei lui Samuel Beckett. Argumentele pe care le dezvoltă Tsakalakis sunt deosebit de convingătoare.

În această studiu inteligent și original, Thomas Tsakalakis invită cititorul la o explorare a textelor beckettiene în lumina exemplelor filosofice contemporane și a problemelor sociale majore. În cadrul cercetării sale, autorul clarifică nu doar rolul multifacetic al umorului în opera paradoxală a lui Beckett, ci și opiniile acelora dintre gânditorii care se confruntă cu factori de sofisticare metafizică și violența - birocratică sau de altă natură - pe care aceasta o implică.

În locul acestei violențe, autorul pledează pentru o nouă înțelegere a justiției datorită efectului revigorant al umorului "misanthropic" al lui Beckett. Cartea lui Tsakalakis reprezintă o contribuție semnificativă în domeniul studiilor beckettiene.

Studiul excelent al lui Tsakalakis constituie o lucrare de referință fundamentală pentru studiile beckettiene. Prin crearea humotopiei, autorul nu numai că abordează tragicomedii lui Beckett, parodiind cu acuitate interpretările serioase și arbitrare ale acestora, ci și scoate în evidență umorul entropic beckettian ca un motor de răsturnare a societății contemporane a spectacolului și a regimului de adevăr acceptat pentru "comunicarea de succes".

Pentru Tsakalakis, mașina lui Beckett reprezintă declanșatorul pentru a activa propriul său mecanism de scriere-literară și a organiza un câmp textual plin de referințe literare, argumente teoretice, referințe culturale și paradoxuri comunicaționale, prin care pune sub semnul întrebării, într-un mod ludic, exemplele filosofice dominante.

În principal, însă, autorul ne oferă "plăcerea scrierii", făcându-ne să râdem de existența noastră ca farsă de neînțeles sau, așa cum o numește, ca o humantopia hilaro-tragică.