Secolul VI î.Hr. Lumea greacă iese din perioada puțin cunoscută ("întunecată") care a urmat sfârșitului perioadei miceniene. Sau, în termeni mai puțin revelatori, este momentul în care era palatelor miceniene și urmările lor își găsesc continuarea naturală în dezvoltarea formatiunilor politice locale-statale (non-tribale, non-factionale), precursori direcți ai instituției și culturii orașului.

Ierarhia tribal-familială face loc unei conștiințe geografice mai largi (costieră, interioară, montană, de câmpie, insulară, continentală etc.). Acesta este un rezultat al faptului că helenismul crește extern prin colonizare și intern/social cu noi profesii care împing spre redistribuirea bogăției și apariția unor noi grupuri economico-sociale (comercianți, meșteșugari, marinari etc.). Astfel, se inaugurează prima iluminare cunoscută a așa-numitei lumi occidentale, cu filosofia pre-socratică. Pre-socratică nu doar pentru că a precedat cronologic Socrate, ci și pentru că perioada socratică și post-socratică a venit să o succedă ca o continuare naturală.

Filosofia pre-socratică a acoperit perioada de la secolul VII până la secolul VI î.Hr. până în secolul V î.Hr. Aceasta a fost urmată de perioada filosofiei atice, sau filosofia clasică (secolele V-IV î.Hr.). Și gândirea antică se încheie cu filosofia greco-romană (secolul III î.Hr. - secolul VI d.Hr.), înainte ca bizantina să preia conducerea. Diferența dintre pre-socratici și filosofii clasici constă în faptul că primii s-au ocupat de speculații naturale (cosmogonie) și, în consecință, de om și societate, în timp ce cei din urmă erau antropocentrici. Totuși, începând cu pre-socraticii și în contrast cu modurile de gândire ale altor culturi, gândirea greacă se eliberează de mit, divin și superstiție, pentru a stabili calea inovatoare a logicii. În același timp, există o introducere într-o terminologie și un sistem conceptual care acoperă abordarea logică. Și aici apare întrebarea despre magia limbii grecești: a fost limba cea care a favorizat filosofia sau filosofia a condus evoluția limbii grecești?

În orice caz, gândirea pre-socratică începe ca monism (un principiu al tuturor lucrurilor) și evoluează alături de democratizarea treptată a lumii grecești, semințele căreia le urmărim în epicele homerice și lucrările hesiodice, într-o percepție poliarhică și pluralism al elementelor naturale generative ale lumii. De asemenea, o întrebare fără răspuns este dacă condițiile economice și sociale au "democratizat" filosofia sau dacă gândirea logică a propulsat mai întâi organizarea politică democratică.

Prezentul volum reușește în mai puțin de două sute de pagini să acopere întreg cadrul formării gândirii pre-socratice și să facă o referire suficient de detaliată la reprezentanții săi, grupând și acoperind toate tendințele într-un format scurt, dar adecvat de cuprinzător, prietenos cu utilizatorul și plăcut. Apropo, cartea servește ca un model pentru cum ar trebui scrisă o lucrare introductivă bună.