Micile ÎNSEMNĂRI LINGVISTICE au început să fie scrise în anii ’80, mai întâi ca un joc de cuvinte, observații asupra ortografiei, corelarea vechiului cu noul limbaj, și încet-încet, și sub influența metaforei, s-au autonomizat în paragrafe cu un mod distinct, adesea amuzant, un stil aparte și un exercițiu de stil.

Până acum au fost găzduite în reviste precum Copacul, Plutitor, Poezie, au continuat, au fost abandonate, s-au reînoit. O mare parte nepublicată din ele este prezentată aici.

Din natura lor sunt interminabile, la fel ca și adâncirea în bogăția inepuizabilă a limbii noastre.