Gânditorul profund și pătrunzător Heraclit din Efes (540 – 480 î.Hr.), un cercetător experimentat cu un discurs polivalent plin de fraze enigmatice, între laconismul aforismului și ambiguitatea oracolului în învățătura sa filosofică profundă, face o referire detaliată la conceptul de Armonie.

Ocupați cu studiul fragmentelor originale heraclitiene păstrate sub numerele 8, 51 și 54 despre Armonie, în ciuda dificultăților interpretative maxime existente, în special în ceea ce privește așa-numita armonie „palindromică”, am abordat adevărul ocult din acestea, în ceea ce privește structura armoniilor „invizibile”, „vizibile”, „palindromice”, „cele mai frumoase”.

Posibilitatea executării unor secvențe muzicale similare în față și înapoi în armonia palindromică Heraclit consider că o aseamănă cu oscilarea corzii la instrumentele muzicale cu coarde, folosind arc, spunând „armonie palindromică precum a arcușului și a lirei” și, astfel, am descoperit - și prezint dovezi - că în perioada precreștină existau instrumente muzicale cu coarde cu arc.