Când Liszt a preluat conducerea Operei Curții din Weimar, a dedicat destul timp explorării operelor lui Goethe. În special, l-a interesat tema „Faust”. A folosit „Faust” de Nikolaus Lenau, un poem extins în 24 de scene, ca model pentru lucrarea sa orchestrală în două părți „Episoade din Faust de Lenau”.
Partea a doua, „Dans la Tavernă”, a fost inițial scrisă pentru pian solo. A dat acestei piese explozive, care culminează într-o escaladare aproape delirantă, titlul „Valsul lui Mefistofel”. Compoziția pentru pian s-a răspândit rapid în întreaga lume și chiar și astăzi este considerată piesa de bravură prin excelență. Pentru prima dată, o versiune a piesei care a fost scurtată și simplificată de Liszt poate fi găsită în supliment.