Din diferite motive legate de procesele lor istorice, societățile iberoamericane au avut o relație conflictuală cu trecutul lor, refuzând să recunoască metanarațiunile efectiv conținute în tradițiile strămoșilor lor reali (indieni, negri și iberici) ca fiind timp arhetipal, protoistoric. Astfel, au substituit acest lucru, acordând unei culturi străine condiția de antecesoare a propriei culturi.

Anumite fenomene au determinat ca aleasă să fie Antichitatea Helenică, constituind aceasta pentru Iberoamerica, "nu doar un model estetic și filozofic (așa cum a fost pentru Renaștere), sau politic și ideologic (așa cum a fost cu Iluminarea), ci o mamă adoptivă, iubită așa cum se iubește un copil non-sângeros, dar pentru care se veghează poate cu mai multă râvnă având în vedere că reprezintă speranța de a compensa infecunditatea marcată de soartă."

Cartea "Meandros Iberoamericanos" este rezultatul a nouă ani de cercetare în jurul particularităților dialogului literar între Grecia -în principal în Antichitate, dar nu numai- și Iberoamerica. Această cercetare arată că Grecia a fost încă de la începutul întemeierii "Lumii Noi" "exemplul bun" pe care națiunile trebuiau să-l urmeze pentru autodeterminarea lor.

Grecia a funcționat -și încă funcționează- ca o oglindă prin care iberoamericanii își conștientizează imaginea. În funcție de epoci, Homer, Platon, Heraclit, Religia Antică, până la Jean Moreas au devenit inspirație pentru mulți autori din Iberoamerica. Prezentul volum oferă analize relevante, în special pentru lucrările lui: Ruben Dario, J.C. Onetti, J.J. Olmedo, G. Prieto, J. Zorrilla de San Martín, C. Drummond de Andrade, Joao Guimaraes Rosa, Leopoldo Zea, Alejo Carpentier.

Un capitol este dedicat lui Seferis și prezintă diferențele și coincidențele în dialogul atât dintre Noua și Antica Grecie, cât și dintre Antica Grecie și Iberoamerica. "Meandros Iberoamericanos" este o carte științifică care, totuși, rămâne accesibilă celor care au curiozitate pentru problemele pe care le abordează.

De asemenea, constituie un omagiu legământului fraternal dintre Grecia și America Latină, legământului dintre două continente, care continuă să fie încercuite și unite de "oceanul nesfârșit" potrivit lui Homer.