Academiile italiene erau cercuri de savanți - inițial informale și, începând cu începutul secolului al 16-lea, oficiale - cu interese spirituale și științifice comune, în cadrul cărora se desfășurau prelegeri, citiri de texte, spectacole dramatice, discuții filozofice, căutări de cercetare etc.

Numărul total al acestora depășea 2.000, iar orientarea lor varia în funcție de Academie și de epocă. Funcționau în diferite orașe din Italia sau în orașe în afara Italiei care constituiau cuceriri ale unor orașe-state italiene. Astfel erau și cele trei Academii din Creta, aflate sub control venețian: a Vivi în Rethymno, a Stravaganti în Candia (actualul Heraklion) și a Sterili în Chania.

Conform opiniei dominante, primele două și în special a doua, pentru care avem mult mai multe informații, au jucat un rol decisiv în nașterea și dezvoltarea Literaturii Creteiene a Apogeului. Cartea de față încearcă să combată această teorie.

Susține că Academiile din Creta nu numai că nu oferau o platformă instituțională literaturii în limbă greacă, dar nici măcar nu recunoștea existența acesteia. Această concluzie se bazează atât pe dovezi extratextuale, cât și pe dovezi textuale extrase din operele de vârf ale vremii, Erofili și Eroctrit, a căror scriere coincide cu înființarea și apogeul Academiei din Candia.