Am cumpărat cartea cu așteptări mari. Din păcate, cuvântul dezamăgire nu este suficient pentru a descrie opinia pe care am format-o. După cum menționează și altcineva, cartea pare să promoveze propaganda și dezinformarea. De fapt, amestecă adevărul cu minciunile sau scrie jumătăți de adevăruri. Și, așa cum se știe, jumătatea de cunoștințe este mai rea decât ignoranța. Și să explic:
În primul capitol: Ceea ce se întâmplă cu industria de apărare în străinătate nu se întâmplă în Grecia. Industriile de apărare grecești nu se apropie nici măcar de industria de apărare a Americii. Aici, intermediarii sunt cei care au interesele și ei sunt cei care încearcă să influențeze alegerea. Și nu cred că sunt interesați să influențeze opinia publică. Ar fi prostesc pentru cetățeanul obișnuit să creadă că pot evalua, de exemplu, Rafale sau F35, citind articole și publicații. Cine poate spune că înțeleg ce fac și cum funcționează sistemele de pe fiecare platformă și cât de eficiente sunt? Sau cine poate spune că alegerea unui echipament sau a altuia de către militari, care studiază aceste sisteme și sunt cei mai specializați, nu este corectă? Prin urmare, ar avea puțină valoare pentru interesele - care sunt semnificative - să încerce să influențeze opinia publică. Pentru a-și atinge scopul, interesele ar încerca probabil să exercite presiuni sau să atragă politicieni sau personal militar, nu opinia publică.
În plus, nu doar intermediarii au interese. Sunt și companiile străine care le produc, precum și țările în care se află aceste companii. Atunci când, de exemplu, cumpărăm avioane din America, suntem dependenți de ei. De asemenea, pentru a-și susține industria de armament, America este foarte probabil să exercite presiuni asupra guvernului grec pentru a alege arme specifice.
De asemenea, la sfârșitul capitolului, se menționează jumătăți de adevăruri pentru a crea o impresie falsă. Da, cei 6 mile marine și cei 10 mile în aer sunt inconsistente. Cu toate acestea, nu se menționează că acest lucru se întâmplă din cauza casus belli ilegală - conform dreptului internațional - a Turciei pentru extinderea apelor teritoriale la 12 mile marine sau linia mediană. Grecia este singura țară de pe planetă care nu a exercitat acest drept pentru a evita războiul cu Turcia. În plus, modul în care se determină platforma continentală este definit de dreptul internațional. La fel se întâmplă și cu Zona Economică Exclusivă (ZEE). Nu știu dacă 85% sau 95% din Marea Egee este greacă, dar cu siguranță nu este 50%, așa cum dorește Turcia. Modul în care se determină ZEE și platforma continentală este același: atât de mult cât este ZEE, atât este și platforma continentală. Cine vrea să vadă cât de mult este într-adevăr, ar trebui să se uite la harta Universității din Sevilla, care a fost făcută pentru UE, harta cu ZEE a UE. De asemenea, termenul "determinare" a ZEE - pe care cartea îl folosește pentru a crea impresii - nu există. Există primul pas numit "Declarație", care se face unilateral (Turcia a făcut-o, iar noi am plătit o amendă către UE pentru că ar fi trebuit să o facem, dar din cauza temerii Turciei, nu am trimis granițele noastre de ZEE), și al doilea pas numit "Delimitare", care se face în acord cu statele vecine (așa cum am făcut cu Italia și parțial cu Egiptul). În cele din urmă, avioanele de luptă turcești trebuie să prezinte un plan de zbor atunci când intră în FIR-ul grec, care este determinat de organizația internațională de siguranță a zborului și nu coincide neapărat cu spațiul aerian sau cu apele teritoriale. Avioanele de luptă turcești nu prezintă și asta este problema.
În al doilea capitol: Problema nu este dacă poliția va urma cele 4 pași în prezentarea faptelor. Ei întotdeauna îi vor urma. Problema este cum poți distinge dacă ceea ce spun ei este adevărat sau nu. Modul în care este prezentat în carte este ca și cum ți s-ar spune că atunci când poliția îți prezintă aceste 4 lucruri, te dezinformează. Ok, și dacă lucrurile s-au întâmplat într-adevăr așa, cum ai ști? Dacă ceea ce se spune este adevărat sau nu, ar trebui să considerăm că se distorsionează faptele? Deci mereu se minte?
În al treilea capitol: Aici se acceptă în tăcere că există o criză climatică și că este antropogenă. Astfel, se caută să găsească dușmanul în companiile afectate. Și într-adevăr există companii afectate și se așteaptă să reacționeze. Cu toate acestea, există și companii care beneficiază - companii care produc turbine eoliene, fotovoltaice, mașini electrice, baterii și multe altele. Nu ar putea ele să finanțeze studii și cercetări? să împingă pentru adoptarea unor măsuri? Stake-urile economice sunt foarte mari de ambele părți.