Într-o inițiativă originală de dialog poetic, Euripides Garandoudis și Sofia Kolotourou conversează intens cu forma sonetului, dezvoltând un dialog de ani de zile (în principal în timpul pandemiei covid-19) și compunând, prin această conversație, o lume utopică în 120 de sonete.

Cele 60+60 de sonete conversează în perechi, unul câte unul, dar articulând și cercuri tangentale, cu axe tematice, modificări ale formei lor, tranziții ale stilului (de la lirism la satiră), schimbări ale dispoziției interlocutorilor (de la interiorizare și mărturisire la exteriorizare și asumarea unor roluri sau măști).

Reflectând asupra tradiției sonetului de-a lungul veacurilor, atât în poezia grecească, cât și în cea europeană, și continuând-o, Utopia poate fi citită și ca un experiment de testare atât a rezistenței sonetului în timp, cât și a vitalității sale astăzi.

În centrul, totuși, al acestui demers rămâne necesitatea ca comunicarea să se stabilizeze în utopie, într-o lume distopică.