"Casa Appl Tree era o locuință destul de spațioasă, cu câteva nișe și colțuri plăcute. Cât de egoiști sunt oamenii... se gândea doamna Oliver. Niciun respect pentru aproapele. Acest clișeu familiar din trecut i-a fulgerat prin minte. Îl auzise de atâtea ori de la o guvernantă, o servitoare, bunica ei, două mătuși, mama ei și încă vreo două persoane.
«Scuzați-mă», spuse doamna Oliver cu voce tare și clară.
Băiatul și fata se strânseră și mai mult unul în celălalt, iar buzele lor parcă se lipiseră între ele.
«Scuzați-mă», repetă doamna Oliver. «Vă deranjez dacă trec? Vreau să deschid această ușă.»
Cei doi copii s-au îndepărtat cu reticență și au privit-o deranjați. Doamna Oliver a intrat în cameră, apoi a trântit ușa după ea și a tras zăvorul.
Ușa nu se potrivea bine în toc iar vocile de afară ajungeau slab la urechile doamnei Oliver.
«Of, gata», se auzi o voce de băiat, destul de stridentă. «Nu vede că nu vrem să fim deranjați de nimeni?»
