„Imperiul Trapezuntului a fost rezultatul unui accident”. Cu aceste cuvinte începe să scrie despre acest regat medieval George Finlay.

Această entitate ciudată, rezultat al perioadei tumultoase care a fost pentru României pragul dintre secolul al XII-lea și secolul al XIII-lea, deși aspira la eliberarea Constantinopolului de sub cruciați, s-a restrâns rapid, din punct de vedere teritorial, la țărmul sud-est al Mării Negre.

Prin urmare, a fost nevoită să își traseze propriul drum și să lupte din greu pentru supraviețuirea sa, pe întreaga durată a celor două secole și jumătate de existență. Din cauza acestei izolări de puterea europeană, istoria Imperiului Trapezuntului, chiar și astăzi, este caracterizată de linii întunecate.

Finlay, cu opera sa, este unul dintre primii istorici ai Epocii Moderne care încearcă să lumineze destule dintre aceste aspecte. Bazându-se pe o multitudine de surse diferite și oferind descrieri bogate despre caracterul locuitorilor, monumentele imperiului, dar și activitatea familiei Marii Comneni, istoricul britanic ne transportă într-un trecut aproape uitat.

Slava imperiului de frontieră al Trapezuntului și lupta disperată a ultimei rămășițe a Bizanțului, așa cum au fost consemnate de luptătorul din 1821 și distinsul istoric britanic George Finlay.