În această lucrare se investighează o problemă care, de-a lungul secolelor, a constituit un punct de fricțiune și conflicte între filosofi, teologi și oameni de știință. Această problemă se referă la existența unei realități invizibile pentru simțurile umane, dar care este reală și obiectivă, coexistând, la fel de reală, cu ceea ce numim lumea sensibilă.

Legătura strânsă între Filosofie și Știință, care își are rădăcinile în Grecia Antică, a început să își piardă puterea în principal de la Renaștere încoace. Rezultatul a fost pierderea unei aspecte esențiale a identității Științei, aspect la care a contribuit și formarea paralelă a culturii tehnocratice care a lăsat amprenta sa în epoca noastră…

Totuși, este destul de rar să întâlnești în afara acestui domeniu un gânditor care să cunoască teoriile Matematice și Fizice și să poată discuta despre întrebările fundamentale ridicate de descoperirile științei, care joacă un rol important în dialogul referitor la subiecte legate, printre altele: de rolul Filosofiei astăzi și de relația sa cu Fizica, Matematica, Logica, Psihologia, teologia și cultura; de relația dintre Matematică și Fizică, dar și de fiziologia creierului...

În sprijinul celor de mai sus, Autorul a fost condus spre originile teoriilor despre natură, care nu erau altele decât cele ale filozofilor naturali presocratici din Grecia Antică. Astfel, a fost necesară corelarea acestor două lumi, a viziunii filosofice grecești antice cu știința fizică modernă și a încercării de a distinge între contrarii în opoziții și contradicții, rezultând această lucrare excepțională de reflecție…