Poezia lui Papadopoulos este pasărea care ne-a lovit geamul și nu l-am deschis. În timp ce versurile sale, săruturi furate care nu au fost oferite și fulgere, sunt. Fulgerul unei ploi care, în cele din urmă, era destinat să cadă altundeva, altundeva.

(Fragment din prefața poetului George Markopoulos)

Fanatic al unei imagini idiosincratice, bogate, cu versuri vesele unde, paradoxal, se combină extrem de bine două lumi aparent conflictuale, realismul cu romantismul. O combinație utopică a cărei referință profundă dar și concluzia sa este credința în absolutul vanității umane, decadența și moartea.

(Fragment din prefața autorului Thoma Korovini)