«În oraș eu conduc pe cea plină de durere, eu conduc spre tristețea eternă, eu acolo unde sunt osândiții». Aceste cuvinte sunt scrise de Dante și Virgil pe poarta care duce spre Iad. Sufletele pedepsite nu au speranța de a ajunge în Rai; sunt condamnate la durerea veșnică.

Singurul care nu își pierde această speranță, trecând prin poartă, este Dante, care este onorat să coboare în Iad în viață. Este de asemenea singurul care reușește să plece din Iad și, de acolo, trecând prin Purgatoriu, să ajungă în Rai.

O nouă, fidelă, traducere versificată a „Iadului”, prima parte a Divinei Comedii, cu o introducere informativă și comentarii. Cititorul poate să-l urmeze pe Dante în călătoria sa, să aprecieze profunzimea reflectivă a concepțiilor acestui mare poet și să simtă că ceea ce citește se referă și la realitatea de astăzi.