Fenomenul abuzului asupra copiilor bântuie societățile, rămânând adesea un secret familial bine ascuns. Refuzul părintelui ignorant de a abandona o „educație” care abuzează de încrederea nelimitată a copilului și de dorința sa de iubire este devastator.

Durerea copilului abuzat, imprimată în sufletul și corpul său, se manifestă mai târziu prin acte autodistructive sau prin comportamente violente față de propriii săi copii și față de alți oameni. Alice Miller, printr-o multitudine de exemple și, mai ales, printr-o analiză psihohistorică a cazurilor lui Adolf Hitler și Nicolae Ceaușescu, luminează modul în care teroarea copilăriei se transformă în teroare pentru întregi națiuni, și anume... „pentru binele lor”.

Acest cerc vicios poate fi rupt, dacă povestea oamenilor care au trăit o copilărie traumatică este recunoscută la un nivel conștient, dacă societatea alege să asculte semnalele de alarmă pe care le emite trupul lor, dacă zidul tăcerii care se ridică în jurul durerii copilăriei este dărâmat până la temelii.